Primul efect consta in bulucirea parizienilor catre ferestre, cu ochii mari si fascinati: “il neige!!!”, al doilea in putinele blocaje care se isca pe strazi si al treilea in romantismul de care dau dovada inca o data parizienii. Inevitabil la radio se aude “tome la neige…/ tu ne viendra pas ce soir”.

In orice anotimp ai merge la Paris vei ramane uimit de culoarea cerului. Nu are un albastru normal, nici de cer senin, nici e furtuna, nici de nimic din ce ai mai vazut pana acum.

Nu ma numar printer romanticii incurabili care iubesc Parisul fara doar si poate. Trasatura lui definitorie vazuta prin ochii mei este aceea ca Parisul este un oras imperial. De la bulevardele largi, bine trasate de arhitectul peisagist al lui Ludovic al WVI-lea, Le Notre, la palatele care le strajuiesc de secole, la batrana Sena care scalda orasul de la un cap la altul, Parisul este orasul regilor.
Oricine isi poate da seama ca totul este calculat cu o precizie de netagaduit, ca daca stai in Place de la Concorde esti situat pe o axa perfecta care leaga Louvre  de Arcul de Triumf – de Caroussel, de Arcul de Triumf – de l’Etoile si de cel construit in ultimul deceniu in cartierul La Defense iar daca privesti Place de la Concorde din fata bisericii grecesti Madeleine esti pe o alta axa care are in centrul ei vestitul obelisc egiptean.
Parisul impresioneaza prin maretia, prin calcule precise, prin gradini bine puse la punct si aranjate perfect, prin palate si catedrale.

Iubesc Parisul nepasator; Parisul buchinistilor de pe malurile Senei, Parisul nonconformistilor din Cartierul Latin, Parisul lui Lautrec si Van Gogh, Parisul lui Hugo.

Prima data cand am mers la Paris m-am bucurat sa aflu ca o sa locuiesc in casa unor francezi get-beget in St. Cyr, un orasel aflat in al nu-stiu-cat-lea arondisment parizian. Ajungeam la St. Cyr luand trenul din Gara Montparnasse spre Versailles – St. Cyr cale de vreo 20 minute. In acea perioada “am luat cunostinta” prima data cu gradinile Versaille, care sunt dupa parerea mea mai frumoase de o mie de ori decat opulentul palat.
Proiectate de Le Notre, gradinile farmeca prin precizia cu care sunt trasate aleile dar totodata prin romantismul lor, frumusetea fantanilor si a statuilor. O dupa-amiaza petrecuta in mijlocul naturii la Versailles face cat doua zile petrecute in Paris, in goana dupa monumente.

Francezii nu se dezic si ce-i al lor e bun ramas. Familia la care am stat, o familie de oameni calzi si primitori rastoarna mitul inradacinat prin mintile multora care afirma ca francezii sunt aroganti si mult prea nationalisti. Francezii se delecteaza la micul dejun cu o cafea cu lapte insotita de mini croissante umplute cu de-toate, cateodata cu felurite sortimente de branzeturi si baghete calde cumparate de la brutaria din coltul strazii.
Ce m-a uimit pe mine este cat de dulce pot sa manance. O masa nu se termina niciodata fara o tarta sau o prajitura insotite cateodata de cidru.

Parisul iarna e rece, putin apasator dar isi pastreaza intodeauna farmecul in cartierele mici, unde nimic din ce este traditional nu se pierde in lumea comercializata.

by Alistair